Mi-am aşteptat murirea. Nu o mai aştept. Plec eu,
acum, poate, ne vom întâlni pe drum, la jumate.
Are gust de femeie. Ai simţit?
Şi Dumnezeu când L-a creat pe Adam, I-a trimis pe Eva să trăiască murirea.
Ce rost ar mai avea viaţa fără o murire din care să te (re)naşti!?...
Aşteptarea e ca viaţa, fără limite, doar
răbdarea omului în aşteptare e
ca o murire, ca un ceas cu tic şi tac.
Tic_ul aşteptării şi tac_ul muririi.
25.10.2017
Comentarii
si eu sa-ti multumesc din suflet Aurelia, o zi binecuvantata, Marius