Timp fără tine

 

 

 

Gustând apusul începutului de toamnă

într-o nuanţă de imensă mirare,

pe frunze încă verzi pictez un dor amar.

 

Un cap umbrit- iubirea

de o lumină răsfrantă

la durere mă condamnă

 

în odihna totală…

 

(nu poate fi al inimii veşnic amnar,

al unui strigăt nestăpânit…)

 

coboară toamna-ndurerată peste mine

de gestul liniştit

abandonându-şi frunzele-ncăpăţânate

cu care îţi mângâi fruntea

ce n-ar fi vrut să moară simplu, fără tine

cu un mic zâmbet speriat

şi cu atâtea vechi speranţe amânate

într-o vagă umbră de ironie.

 

Încă o toamnă fără tine se aşterne,

fără treceri nesimţite.

 

Ecoul frunzelor căzând se stinge-n iarbă

cu o frumuseţe adâncă.

 

Clepsidra cerne frântă clipele eterne

ce părea că începe… un timp nou.

 

Încă te-aştept, când noaptea luna stă să soarbă.

 

 

 

 

 

 

Marilena Velicu/ Marius Iulian Zinca, Încă o toamnă fără tine/ Timp nou, duet 1 la 1  

 

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Mai Mult…
-->