Timpul s-a aruncat năvală peste ziua de afară de mine, iar cel de dinlăuntru, rămas,
se zbate cu broboane năduşite pe frunte. Nu mai ştiam dacă de zăpuşeala
din
nori plângându-şi stropii
sau de căldura lăsată streaşină
să cadă printre reprizele turnate ceas, la două ore distanţă,
de flotările cu bătăi de palme când îmi alergam trupul
pe caldarâmul cerului să ajung la întâlnirea mea cu
sufletul de la banca din pădurea foşnită de vântul
amăgit de şoapte şi…
pic
pic
pic
… curge aleea cu trepte urcate de sus spre pământul de jos unde
mă aşteaptă mama să-mi pun papucii în picioare. Ştia
că aripile mele erau în altă parte de zări, doar eu nu ştiam
şi-mi şiroiam tălpile cu sânge
de dor,
de zborul păsărilor sărutate
de seară
de început
de vis.
19.08.2015, ora 14,00’
-->
Comentarii
multumesc din suflet Gabriela, o zi binecuvantata, Marius