Zâmbeam ca un nebun
iar doctoru-mi explica traumatismul cranian.
Stam relaxat şi legat în patul de la neuro;
zâmbeam cu gândul la ultimele unităţi de timp.
Fără abilităţi de observare
încercam să-mi delimitez prezentul.
Marginea ovală şi conică a câmpului vizual,
neclară şi-n mişcare, e limita prezentului,
a viitorului, sau a unui virtual servit!
Oricât de repede mi-am întors privirea
alergând prin păduri, sărind în apă, urlând...
programul creează virtualul continuu,
adaptându-se cererii mele de imagini.
Mi-am făcut un plan de acţiune secret,
nefolosind cuvinte.
Mi-am dat foc, apoi acoperit de apă,
apoi acoperit brusc de pământ...
cu ultimile puteri am sărit, privind mânios cerul:
şi...
cerul era ca o pictură cu sfinţi degradată,
ca un gard între prezent şi restul!
Totul se putea confunda,
cu un tren vechi intrând în gară.
Cam două secunde sistemul afişase o eroare!
Pentru foarte scurt timp am învins!
Voi născoci altceva pentru evadare,
sistemul s-a actualizat, sunt convins.
-->
Comentarii
Cu mare drag!
Mulţumesc mult Lenuş, Eugenia, Aurora şi Veronica... am adus cafea de la club.
Interesant şi diferit.
Felicitări, Cristiane!
.
Aurora, cu drag
Citit cu drag!