Secunde, minute, ore
Trec şi nimic nu te doare,
Ele se transformă repede în anii
Ce cu timpul devin decenii.
Stai şi te gândeşti acum,
De ce-ai mers în viaţă pe acel drum?
De ce s-au întâmplat unele lucruri,
Ce s-au terminat cu grele încercări?
Prezentul!, bată-l norocul
Ne face să nu ne găsim locul,
De trecut noi ne amintim
Şi la viitor întodeauna ne gândim.
Poate ne gândim de multe ori la trecut,
La tot ce n-am putut, la tot ce n-am făcut,
La tot ce-am spus şi ce-am înfăptuit,
La toate ce nu le-am nimerit.
Şi prezentul nu-ţi dă pace niciodată,
Îţi faci planuri pentru altădată
Cu convingeri ferme, cu dorinţe neîmplinite,
Cu speranţe vii în suflet şi planuri ticluite.
Prezentul numai avem timp să-l vedem
Şi noi singuri, aşa-l pierdem,
Căci el pe lângă noi trece departe,
Şi noi târziu privim în spate.
Timp, bătrâne prieten
Ce treci pe lângă noi sprinten,
Nu eşti nicicănd preţuit pe cât meriţi
Şi nici noi, pe deplin mulţumiţi.
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii