Cu privirea răvăşită şi zâmbet forţat
îmi scotoceai zâmbetul relaxat,
cotrobăind prin gândurile mele
ca la o percherziţie serioasă,
în care nu se caută ceva anume,
ci doar motivul de-a rămâne:
"suspectul preferat!"
Deşi era târziu dinspre dimineaţă
nu era un timp bun pentru căutare.
Ce căuta ea, era chiar sub ochii ei.
Scormonind prin subconştient
şi răscolindu-mi sentimente vechi,
mă gândeam: „ce-ai vrea să găseşti!?”
Căutarea asta devenise profesională,
când nedescoperirea ei
a împins-o să umble prin subliminalul meu.
Parcă surprinsă uşor... devenise tăcută!
Dorea să ştie precis, timpul iubirii noastre.
Citindu-mi gândurile la limita cu conştientul,
îmi ridică mâna şi privi îndelung ceasul,
încrustat cu numele noastre.
Timpul relaţiei noastre era: doi şi-un minut,
apoi doi fix, era unu şi ceva apoi;
ceasul nostru mergea deja-napoi .
sursa foto: internet
-->
Comentarii
Frumos!