Trecutul nu există, dar ne agăţăm de el, viitorul e o iluzie, astfel că nu ne rămâne decât prezentul… clipei ce tocmai a trecut.
*
Azi te-am întâlnit, Mâine mi-am spus că de Ieri sunt al tău… (Timpul).
*
Timpul… Timpul stă. Noi trecem. Noi trecem oricum, dar dacă mai şi stăm în trecerea noastră prin el… ameţim privind tumultul oamenilor grăbiţi spre… nimic.
*
Cum noi trecem şi timpul stă…, anii şi tinereţea nu pleacă, nu s-au dus, sunt, stau ascunşi în scoarţa trupului de privirile indiscrete ale… timpului.
*
Timpul n-are timp şi pentru noi, doar iluzia lui şi a existenţei noastre în el… e la noi.
*
Mai zicem că noi oamenii, în general, nu suntem malefici. Cine ne-a pus să punem timpului… minutare, secundare să ne trăim înzecit, însutit poate, efemeritatea clipelor noastre?
*
În graba noastră prin viaţă pare că ne lipseşte timpul. N-avem timp să gândim (decât când e prea târziu… uneori… mai mereu) că noi lipsim timpului. El e acelaşi mereu, el stă … noi trecem.
*
Fugim de timp în timp să ne găsim… timpul.
*
Timpul - nu-l lăsa să fie stăpânul timpului tău…
*
Toate ceasurile pe care le-am purtat în timpul vieţii au stat, s-au stricat. Acum nu mai port. Acesta să fie motivul pentru care nu vreau să văd/simt cum timpu-mi trece???...
*
La cumpăna dintre ani şi timpul zăboveşte în… trecerea noastră prin el.
*
Timpul e unul. Viaţa e aceeaşi. Doar noi ne perindăm cu ea - Viaţa prin el - Timp.
*
Calendarul - numărătoarea aţei de pe mosoru-ţi…
*
Când ne lovim cu capul de pragul de sus şi încă nu-l vedem pe cel de jos, e de bine, n-am ajuns la cea mai înaltă treaptă a pragului de sus, încă mai avem de învăţat, timpul curge în favoarea noastră…
*
Doar oamenii îşi au timpul lor. Timpul… n-are timp.
*
Timpul e totul. Oamenii… doar o rotiţă din angrenajul său de care se poate lipsi.
*
Oglinda îţi oferă trecerea ta prin timp. Niciodată aceeaşi, se ghidează după starea-ţi…
*
Timpul e un lucru câştigat chiar dacă nu ne folosim de el… la timp.
*
În căutarea timpului pierdut,… doar goliciunea vorbelor.
*
Când acele ceasului vor muri, timpu-mi se va zvârcoli…
*
Necuprinsul timpului există în începutul fiecărui sfârşit …
*
Dincolo de şoapte, pe vocile din gând… TIMPUL.
*
Trecutul întors prin cuvinte, adună şoaptele tremurului din umbre…
*
Eternitatea – măsura trecutului adunat în toate orele ce vor să vină.
*
Limbile… de clopot ar fi mute fără dinţii din mintea prinsă-n pielea zilei de ieri ce anunţă ziua de mâine…
*
Timpul – în ochiul dinspre mine, nisipul clipei se zbate… clepsidra.
*
Bătăile pendulei – sărutul încarnat al timpului.
*
(prin/în) Timp – văzduhul înnegurat de gânduri vuind prin ninsoarea minţii cu timpanele încordate.
*
Timpul – în „licăririle” umbrei noastre, unduirile secundelor se târau…
*
Trecutul – golul pierdut în umbră…
*
În zgomotul paşilor minţii, pendula vesteşte trecutul prezentului de mâine…
*
Timpul n-a apus şi nu apune pentru nimeni, doar noi apunem în el…
*
Ştiu că timpul e preţios, iar când alţii n-au timp nici să se spele pe ochi (ca să se vadă pe ei) şi îl alocă/aruncă dincolo de ei, ajungi să fi mândru că nu ţi-ai ocupat timpul cu tine… degeaba.
*
Ceasuri calme – emoţia aparentă a umbrelor…
*
Azi… e deja ieri, dar devenim conştienţi de asta, abia mâine.
*
Măsura timpului – privirea ca o mustrare tăcută dintr-o lume trecută a cuvintelor (unui om fără amintiri).
*
Timpul – între uşurare şi teamă, minutele trec unul după altul măturând viaţa de/din moarte cu privirea…
-->
Comentarii