părea că nu mai are timp şi a stat. A stat
din clipa în care cutia poştală, îmi ţinea
un aviz. Avizul în care erai tu, să merg
la poştă şi să ridic coletul. Nici nu ştiu
cum am ajuns şi te ţineam în braţe. Abia
când
am privit
limbile ceasului
că se mută, mi-am dat seama. Era o carte.
Dar o carte cu o frântură din tine-
sufletul meu în ea.
Aleargă acum timpul ştiind că eşti cu mine
şi eu nu ştiu să am cuvinte
să te povestesc,
să te cunoşti. Ştiu doar să-ţi spun
să te priveşti (înlăuntrul tău),
să laşi lumina
să-mi inunde cerul
şi
vei afla
cum îmi iubesc
întregul.
-->
Comentarii