N-a avut timp pentru mine aseară sau eu de el. Nicio secundă
nu i-am privit limbile cum trec. Eram prea ocupat şi supărat
că nu am clipele ce-mi trebuiau să recuperez trecutul. Vorbeam
pe repede înainte să apuc să stau şi să ascult amintiri, trăiri, vieţi
ale lor, ale celorlalţi.
Da, ale celor cu care am împărţit
o celulă de timp într-o clipă
şi noaptea curgea
şi (parcă) pe noi nici nu ne interesa că cerul
îşi umplea pânza cu stele. Noi aveam
universul nostru şi nici nu ne păsa
că vreunul din noi calcă (mai) strâmb în oalele
din gândurile ce ne însoţeau sufletul. Au venit
zorii mijiţi la ochi de somn să ne spună
să mergem la culcare şi era albastru totul…
14.09.2014, ora 17,31’
-->
Comentarii
multumesc mult Lenus, o zi minunata, Marius
Frumoase versuri!