Aleargă timpu-n răbufniri sonore...
Sunt stâncile un înger risipit
Prins în clepsidra albelor gondole...
Un semn urcând spre minus infinit.
Aleargă-n ritm copitele-istorii...
Sub rătăciri de vânturi curg poeme.
Strivesc dimensiunea inorogii,
Implementând furtunile eterne.
Fuzionează cerul cu pământul,
Valu-nspumat cu litera de sticlă
Şi se deschide-nspre apus mormântul...
Din plânsul lor toţi morţii se ridică.
Pătrunde răsăritul în apusuri
Ca un sărut anost... Vulcani ţâşnesc.
Îşi schimbă cursul nerostite cursuri,
Doar eu tăcut, stingher, îmbătrânesc.
-->
Comentarii
Frumoase versuri..