În zidiri, tristeţi se-adună
Şi noian de amintiri,
Dar o clipă de furtună
Umple nopţi cu năluciri!
Vaier în ziduri răsună
Răscolind tăcerile,
Printre norii de furtună
Timpu-şi cată zorile.
Meşteri cetluiesc în piatră
Nemurirea unei lumi;
Care va fi clipa noastră
Când mereu tu ne sugrumi?
Timpule, ce sapi mormântul
Peste umbrele pustii,
Unde vom găsi veşmântul
Pentru alte dinastii?
Care ziduri de biserici
Vor urca spre înălţimi,
Fără alte noi cicatrici
Ferecate-n adâncimi?
Din oceanul de tenebre
Timpuri noi vor răsări,
N-or mai fi clipe funebre,
Viaţă nouă va-nflori!
-->
Comentarii
D-na Ciobotariu, mulţumesc frumos de popas şi aprecieri!
Mulţumersc frumos, d-na Emilia!
"Din oceanul de tenebre
Timpuri noi vor răsări,
N-or mai fi clipe funebre,
Viaţă nouă va-nflori!" O speranta, un vis...minunat! Felicitari mii!
Un final optimist... frumos!