Împăturesc tutun în foi de ziar, de nervi, de lipsă de răbdare, de timp,
de bani care să alerge la magazinul din colţ de stradă cu noaptea.
Pe fiecare deget,
o amprentă,
o umbră,
o pată,
cerneală albastră sau neagră,
nici nu mai contează în scrumul ars când îmi aprind
privirea pe cerul cu uşa închisă la camera cu luna.
Citisem undeva, într-un basm cred,
că poţi deschide lacătul cu iarbă
(foloseam fumul în locul ei).
Poate găseşte pe la încheieturi de nori, (ano)timpul din gânduri.
22.09.2015, ora 00,22’
-->
Comentarii