Auzi cocorul țipând de iubire,
Pe cerul albastru fără de nor,
Privește cum duce durerea în zbor,
Și plânge din cer cu sumbră privire.
Plutește lin pe-al tăcerii covor,
De parcă-ar vrea să dea lumii de știre,
Că s-a întors și-n neștiute fire,
O să întoarcă lacrima-n izvor.
Și-n ultimul ceas rămas de lumină,
Când de noapte ne desparte un pas,
Durerea ne-o face nouă străină,
Ne-ntoarce-n origini, iubire-ai un ceas,
Ce-bate-n a trăirii grădină,
Unde ne cheamă să facem popas .
de Gabriela Mimi Boroianu
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
Asocierea din viaţa păsării împletită cu existenţa noastră inedit!
Frumos poem!
Ne-ntoarce-n origini, iubire-ai un ceas,
Ce-bate-n a trăirii grădină,
Unde ne cheamă să facem popas . foarte frumos...Felicitari!!
Frumoase versuri!