Țipătul cocorului

Auzi cocorul țipând de iubire, 
Pe cerul albastru fără de nor, 
Privește cum duce durerea în zbor, 
Și plânge din cer cu sumbră privire. 

Plutește lin pe-al tăcerii covor, 
De parcă-ar vrea să dea lumii de știre, 
Că s-a întors și-n neștiute fire, 
O să întoarcă lacrima-n izvor. 

Și-n ultimul ceas rămas de lumină, 
Când de noapte ne desparte un pas, 
Durerea ne-o face nouă străină, 

Ne-ntoarce-n origini, iubire-ai un ceas, 
Ce-bate-n a trăirii grădină, 
Unde ne cheamă să facem popas . 

de Gabriela Mimi Boroianu

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->