Anotimp pestriţ
te strecori
printre norii albi
dându-le brânci
razelor de soare
Aerul verii
se retrage
din calea ta
spăşit
spre alte zări
ale pământului
Atunci când vii
frunzele din pomi
se colorează de ciudă
cad
ciorovăindu-se
cu ploaia şi vântul
înecând iarba
Aripile păsărilor
fâlfâie nervoase
la chemările suratelor
şi-şi iau tălpăşiţa
spre ţările calde
Apoi
cele de-ale gurii
din pământul încărcat
gem şi răbufnesc
sub tălpile ţăranilor grăbiţi
să le adune
pentru a le găsi
rostul
Aşadar
venirea ta inevitabilă
toamnă pestriţă
aceeaşi din fiecare an
o aşteptăm
iarăşi
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii
frumoase versuri