toamnă, iată-ne alături…
toamnă-aș vrea ca să-ți mai mângâi
pletele de frunze moarte
buclele în care adesea
mi-am îngropat dorul meu,
zile dulci, zile senine, unde sunteți,
ce departe
ați trecut în nemurire
darul de la Dumnezeu…
toamnă, iată-ne alături,
tu cu visul, eu cu dorul,
tu cu sânii plini de mere
și cu păr moale de aur,
eu cu gândul peste vreme
călărind pe un centaur…
frunze galbene agale
cad pe un pridvor de viță,
moare-ncet o romaniță,
sub culori autumnale.
plopii-n zare-au rămas goi
luna tremură-n răstoacă,
vântul a venit în joacă
în cămașă de strigoi.
………………………
toamna vine de departe,
să-mi ureze bun găsit,
cu alai de frunze moarte,
ei îi spun: bine-ai venit!
6 septembrie 2011
-->
Comentarii
Un poem minunat..Felicitări!
Cu prietenie Lenuş