Toamna noastră infernală
Ca-ntr-o lungă acronie
Ca o nuntă mormântală,
Fără popi şi cununie,
Fără fast şi poleială
E o tristă ironie
Ca o copie banală,
Ca o veche nebunie
Ciclică şi abisală,
Fără nerv şi armonie
În carcasa ei carnală
Scursă în monotonie
Austeră, boreală,
Palidă ceremonie
Funerară şi regală
Ca-ntr-o sumbră simfonie,
Ca într-o funestă gală
Dintr-o goală colonie,
Ca o linişte letală
Veştedă şi maronie
Imapsibil de brutală
Injectând melancolie,
Doza zilnică fatală
Dezertorilor şi... mie.
Tu, iubito, eşti petală
Sfârşind lent în agonie
Şi în moarte vegetală
Ca o umbră cafenie...
-->
Comentarii
foarte frumos, felicitari..
Frumos poem!