TOAMNĂ RECE…
Victor Burde
Toamna ce întinde, văl de brumă-naltă,
Mi-a ucis azi noapte nuferii pe baltă.
Fără bun rămas, frunzele rotunde
Sărutând luceferi, au pierit în unde…
Legănată barca ce mi-a dus iubirea
Prinsă-n vântul serii lunecă aiurea
Şi pe vâsla veche ce găsea limanul,
Mai pluteşte numai sufletul sărmanul.
Muţi, cocori pe apă, scuturând aripa,
Gata de plecare îşi aşteaptă clipa
Ca să se înalţe părăsind pământul,
Către alte lumi, înfrăţiţi cu vântul.
Numai eu jelesc şi cu frunza udă,
Prinşi în vântul toamnei, cine să ne-audă?
Dragostea mi-e dusă- altul să o poarte
Uite, moare frunza - peste altă moarte…
-->
Comentarii
frireşte şi simplu... toamna şi frunza şi iubirea şi trecerea...