E atâta frumuseţe-n tot ce ne-nconjoară,
sărutul cald al toamnei uşor ne înfioară,
sunt încă frumze verzi prin arămii culori,
din nostalgia ierbii mai poţi culege flori.
Şi galbena gutuie aşteaptă să să se coacă,
sub rod de mere roşii livada se apleacă,
se-nclină -ncet şi via în dulcea ei povară,
melancolia toamnei, mustind în vin coboară.
Îşi poartă toamna haina în blândă armonie,
cu jocu-i de culori ne îmbată ne îmbie,
zâmbind îşi duce mândră bogata frumuseţe ,
în colţ de ochi ascunde un licăr de tristeţe.
Mişcare-e în toate şi forfotă şi zor,
preludiu toamnei cântă cu vântul dirijor,
al iernii trist acord răsună în surdină,
curând gri se lasă a ploilor cortină.
În nostalgia toamnei aş vrea ca să rămân,
zăpezile în suflet, să cadă, să le amân,
cu toamna să visez o altă primăvară,
minţindu-mă că sunt ce-am fost odinioară.
-->
Comentarii
cu toamna să visez o altă primăvară,
minţindu-mă că sunt ce-am fost odinioară.
Foarte frumos, felicitari!
Imi place mult nostalgia toamnei tale, Agafia!
Frumoase versuri ! Am citit cu drag!
Faină toamnă!
În nostalgia toamnei aş vrea ca să rămân,
zăpezile în suflet, să cadă, să le amân,
cu toamna să visez o altă primăvară,
minţindu-mă că sunt ce-am fost odinioară.-nu mai este nimic de spus, s-a spus totul FELICITARI!
Minunate versuri...Felicitari!