o cărare însorită, ce-i scăldată de culori
mă invită cu ispită, să o calc devreme-n zori -
să pășesc cu-ngăduință, fără ifose supreme
doar cu unică dorință, pentru a uita de lene...
totu-n jur e basm și are, rezonanțe-n infinit
de rațiune și de stare, Univers desăvârșit -
muzică de madrigaluri, ce îmi mângâie ușor
sufletu-mi plin de iubire, cupă-a curcubeielor...
soarele-și arată fața, cam timid fiind de fel
galben pal, galben ce are, o nuanță de pastel -
apoi dulce adiere, vântuleț îmbietor
ce mă-ndeamnă la visare... în pădurea ce-o ador...
obosit de calea lungă, mă opresc și fac popas
la izvorul ce îmi spune, ca să stau desigur treaz -
să-i beau apa cristalină, dătătoare de putere
ce alungă iute setea, după cum inima-mi cere...
mă așez pe-o buturugă, ce-o asemăn cu un tron
sceptrul meu, este o creangă, eu imagine de ”Domn” -
la "Curte", e mare zarvă și continuă mișcare
”servitori” mă înconjoară, vietăți uluitoare...
eu, poetul ce visează, mă încânt la tot ce văd
și-apoi simt cum viața toată, se trezește, are rod -
ca și florile dansante, legănându-se ușor
cu imperechieri suave, dornice de mult amor...
gâzele zboară alene, zumzăind a inălțare
cu aripi de transparențe, unice și dătătoare
de imagini ce-s Divine, coborâte de la Cer
ce inspiră de la sine, gândul meu cel efemer...
din copaci, frunze alene, într-un vals uluitor
cad în infinite trene, cu aspect multicolour -
totu-i farmec și magie, locul este pitoresc
dătător de fantezie, ce eu unul... o iubesc...
ziua trece, seara vine, totul este trecător
trebuie s-ajung acasă, căci am spirit creator -
ca urmare-o poezie, pasionat eu am creat
pentru acei ce vor să știe, că pădurea-i unicat...
Vladimir Nichita / Australia.
07/02/2019
-->
Comentarii
Sincere mulțumiri, Maria-Ileana !
Mulțumesc pentru apreciere, Dorina !
Deci ți-a placut toamna mea, Nicoleta !
Mulțumesc !
Ma bucur că iți place, Lenușa !
Frumoase versuri!
Am citi și am visat altă toamnă .Multumesc