Toamna iubirii cu- al ei parfum ne- mbată
se simte- n aer aroma strugurilor prea dulci
mustul ne-aşteaptă să-l gustăm prin târguri
pe unde îşi împrăştie aroma micii ce se vor gustaţi
La braţ cu toamna mă gândesc la tine
nu vreau iubito vre-o dată să ne despărţim
să retrăim clipe de vis e ce- mi doresc ardent
lacrima de pe obraz în avatar să se transforme
simbol al dragostei curate, pure ca apa de izvor
Iarba- i tristă că şi-a pierdut splendoarea
copacii-şi plâng încet frunzele îngălbenite
căzute de curând, neputincioase la pământ
iar tu şi eu doi veşnici călători rătăcitori
ne vom iubi şi-n toamnă pătrunşi de magic dor.
Comentarii
Mulţumesc Elena pentru lectură ! Mă bucur că te-am regăsit !
Mulţumesc şi eu Elena !
Merci Dan .
Un romantic incurabil ! FELICITARI !
Mulțumesc Patricia pentru cuvintele tale alese, un adevărat balsam la rană !
Mulţumesc Lenuş pentru comentariul supeb ! Si pentru lectură !
Octombrie a venit
în brumă m-ai acoperit
şi faci sedinţe de copaci
o adunare de frunze-n vânt
şi-mi pun cămaşa arămie
ce curge toamna prin mine
ascund dorul nopţilor târzii...
Mulţumesc Elena pentru lectură şi pentu imaginea splendidă a toamnei care ne va părăsi curând !
O seară plăcută !