TOAMNA MEA...
Ești toamna mea, am vise-n ochii tăi
și-n tot ce ești am sufletul tăcut,
la-ncheietura mâinii am văpăi
nu știu de ce în toamnă le-am pierdut.
Mi-ești toamnă și pădurile ți-s pline
și-n tine ce frumos copacii cresc
atât de multă toamnă ești în mine,
că simt cum munți,vulcani îmi izbucnesc.
Ești toamna mea, ești visul meu curat,
o mare vastă și un răsărit
eu nu mai sunt ocean căci m-am uscat,
dar tu ești cerul tainic ce-am dorit.

Comentarii
Va multumesc pt lectura si aprecieri !Aurel
Frumos!
Frumoase versuri...Felicitări!