Arcada de frunze aurite si planse
Ne-acopera fruntea
Batatorita de vise.
Sperantele ning la tample de gheata
In noi si-n afara de noi, este frig.
Bantuite de stele,
Privirile trec aceleasi,
Galagioase si blande
Peste arcusuri obosite si frante.
Timpul copilariei,
Pudrat cu durerea prezentului,
A fuzionat
Intr-un ritm lent si nealterat.
Ce toamna! Ce noapte!
In blocul operator al universului mintii
Asudeaza parintii...
Tic-tacul tacerii se-aude
Scurgandu-se in clepsidra dureri.
Raniti, pe un catafalc de petale,
Dorm copiii cuminti.
Candele vii, ard, trec, trec grabite spre maine,
Spre toamne tarzii -
Graul copt strans in paine.
Bratari de ramuri se prind de brate,
In dansuri de suflete arse.
Parul croseteaza povesti
Cu gutui la ferstri.
Ne plimbam pe alei pustiite
Aducerile-aminte.
E toamna... o toamna cu temenele
De frunze si miere.
Matani cad in rauri de ploi...
E toamna-n afara si-n noi!
-->
Comentarii