TOATE SE STRÂNG LA UN TIMP
Mă arde deseori un dor
și însoțit mereu de-un junghi,
pe umbra rece de picior,
coboară până la genunchi.
*
Se împletesc în mușchi de pulpă;
printre degete, în iarbă,
se strecoară, dar se-ncurcă
precum firele în barbă.
*
Rezemat de umbra lunii
din iederă, în hățiș,
venin dulce gărgăunii
mi-au administrat furiș.
*
Dar tot simt durere-n corp;
vârsta, chibzuit, adună
boli - depozit - strop cu strop
și... mă poartă strâns de mână.
*
Cu calm îmi fac socoteala:
Viața m-a-nșelat în chip;
m-a-nzestrat numai cu boala...
... Eee! toate se strâng la un timp.
ION I. PĂRĂIANU
-->
Comentarii
da, aşa-i, din păcate! FELICITĂRI!