Nu ştiu când s-au disipat clipele timpului meu
şi-au alunecat pe albia unui torent
plin de cuvinte promise şi jurate mie
în van şi invocate în numele Domnului şi-al cerului
dar ştiu că torentul s-a înfruptat cu poftă din ele
transformându-mă într-o geamănă pe dinafară
în timp ce pe dinăuntru m-a transformat
în altcineva străin mie şi altora.
Doar torentul vedea şi auzea acel Robocop
cu forţă de iubire şi dăruire exagerbată
pe care a manipulat-o şi a spălat-o
după fluxul şi refluxul lui
uitând s-o limpezească de tina
folosită în facerea promisiunilor.
Şi e plină lumea de torente fireşti şi absolut normale
ce nu am vrut să le aud sau să le văd
fiindcă era vorba de torentul cel mai mare
mai egoist şi mai mândru
din câte au năvălit vreodată într-un suflet de om.
Numai el a vrut să spele în drumul lui
toate cele crescătoare în sufletul meu
că eu când încercam să curăţ din mâzga crescută
pe tot cuprinsul şi viteza lui
se agăţa de razele de soare ce-l secau
atâta cât avea el nevoie de păsuire
pentru a-şi etala mândria pe sfoară la uscat
până strălucea de şefie proprie
înlăturând tot ce se mişca sub cerul incert
după anotimpurile ce-au venit unul după altul
de-a cursul a trei ani.
Dar prin ţesătura mâzgii au crescut
nişte buruieni oribile după gustul meu
cu miros de minciuni dispreţ şi indiferenţă
culeg câte-o mostră din fiecare
pentru a nu uita niciodată de ce trebuie să plec
fără să ascult sau să privesc înapoi.
M-am hotărât şi nimeni şi nimic nu mă va opri!
Voi privi şi voi asculta cu eul meu
mostrele pe care le-am cules şi le privesc
mă feresc să le duc la ochi
fiindcă sunt de-o mie de ori mai afurisite ca ceapa
şi mi-e că nu mă pot abţine din cauza lor
să urlu din cauza usturimii ce mi-o provoacă
numai când mă uit la ele.
Voi merge să văd cum curg şi alte torente
şi să învăţ să înot prin ele că în ăsta
era cât pe-aci să mă-nec fără să-i pese cuiva de mine
nedorind să mai fiu ce-am devenit până azi
şi-mi voi căuta singură să regăsesc
măcar jumătate din normalitatea pe care o posedam înainte
de-a mă invada acest torent înecăcios.
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii