Deasupra ta se subţiază întunericul,
lumina pătrunde prin el
mai mult decât prin ceaţă.
Tu treci prin muntele alb
dar el rămâne în tine,
de inima se preface-n tunel.
Atunci te caut în partea cealaltă
dincolo de mine, dincolo de tine,
de mă surprind cristalin ca un cub.
Şi inima ta în inima mea o să intre
de-o să se mire şi sângele
care te cheamă,
care te poartă la suflet.
Tot ce-i între noi
numai trandafirii o ştiu,
înfloresc pe rând
în fiecare dimineaţă
până te simt cucerită.

Comentarii