Pământul nostru nu-i va fi mormânt
mai mult un praf de uitare şi deşertăciune
în locul unei cruci fără limbă.
Pe urmă-i se vor usca bălăriile,
întunericul va căpăta gust de sare
şi totul se pierde în ce n-a fost niciodată.
Iarna pune pe ziduri acoperiş de ninsori,
îngheaţă la porţi zăvoarele de lemn
de nu mai poate intra îndoiala
ruptă de contextul ce poartă secretul.
Aşa a intrat în forfota lumii buimace
ce-şi spală păcatele pe ascuns
îmblânzind cearcănul oval de lună
al nopţii dintre două anotimpuri.
Tot ce urmează nu va mai fi
decât un semn ce-i apare sub piele.
-->
Comentarii
INTERESANT GEN DE ABORDARE. Placut...