Iubitule, de ce-ai plecat?
Lăsându-mă în miez de noapte,
Distrusă și plângând în pat,
Vorbindu-mi la ureche-n șoapte:
«Adio. Nu te mai iubesc.
Și plec acum pe totdeauna.
Eu nu mai pot, înnebunesc,
Voind-o doar pe dânsa, una...»
Credeam cândva că ești un dar,
Și te vedeam precum un soare.
Dar nu ești miere, vin amar,
Pe care-l beau cu disperare.
De ce-ai respins iubirea mea?
Cum voi trăi fără de tine?
Și chiar de ești acum cu ea,
În suflet îți doresc, doar bine.
Tu crezi, că prin acea femeie
Vei ști ce înseamnă fericire?
Pășind prin lacrimile mele,
Trădată și uitată de iubire.
Inagine din Internet

Comentarii
Da: tristă realitate, Florentina.
Mrs... pentru lectură!
Mulțumesc, Aurelia!
Respect și mulțumire, Dle Mihai Ștefan Arsene!