Stropii rebeli, azi, sărută asfaltul,
Iarba se ascunde sub frunzele reci,
Pași-mi, sub umbrelă, învață saltul.
Ai grijă, te rog, și tu, pe unde treci…
În parcul umezit, singurătatea
Numără stropii nervoși, zburdalnici, seci.
Se-ntinde toamna dură în cetatea
Ce ieri era precum un călduț tablou
Și-și scutură haina-n banalitatea
Galbenului scris în parc, fără stilou.
Doar felinarele sunt verticale
Și zâmbetul tău. Eu mă înclin din nou,
Noiembrie, să-ți fac o blândă cale…


Comentarii
Mulțumesc domnului Mihai și Aureliei pentru lectură și apreciere.