Un trandafir tandru şi galben
cu irizări de lumină
gelozia-şi ascunde
în cearcăne la femei
întoarse din tăgăduite iubiri.
Şoptiri în apele somnului,
visări cu peşti de argint
pe valurile mării-n răsfăţ
ispitesc inimi ori le frâng.
Urcă pe vârfuri treptele fructului
cu atingeri de fluturi sub piele,
limbi de clopot se clatină
fără niciun sunet.
Cuvintele se despart de vorbe
ca pâinea şi vinul de întâmplări
unde vrăjite ierburile cresc,
de greieri le cântă la cobză.
Muică ai coapse de fată
vin’ la neica şi te-arată
cum ai fost mai altădată,
iertată şi neiertată.
Oglinda în care izvoarele nu se văd
ascultă.
-->
Comentarii