trecătoare mai sunt toate…
toate-s trecătoare, dragă,
sentiment torențial,
a trecut o vară-ntreagă,
am suit încă un deal,
a trecut și toamna bearcă
frunzele filozofau,
ne-nvăța Socrate, parcă,
oamenii încă oftau,
iar decembrie ne țese
lungi covoare de zăpadă,
plouă, Doamne, cu mirese,
tot norocul să ne vadă,
Penelopa pânza-și țese,
așteptând a câta oară,
ninge, Doamne, îngerii
în covoare de alb pur,
peste valea plângerii,
ca-n rajahii din Jaipur,
ascult sunete de flaut
din trecut brâncovenesc,
caut și nu știu ce caut,
parc-aș fi cocon domnesc,
joacă zaruri Dumnezeu
peste suflețelul meu,
adu-mi, doamne, ochii murgi
coborâți ca demiurgi,
făptura ei cea suavă
cu țâțele de otravă,
așa cu coapsele goale
ca două mănuși de oale,
mai fă și tu o greșală,
în lumea transcedentală,
pune-mă la munci, blesteme,
cu ocări de crizanteme,
să mă-mbolnăvesc, să zac,
într-o pădure de mac,
pe un plai de iasomie,
așa cum îmi place mie,
să-mi tragă oasele albe,
nouă fete, nouă salbe,
și cu umbra după mine,
să plâng lacrimă de mire.
e amiază,-i paradis,
mi-a venit dorul de scris,
am oprit noaptea în rai
ca să dau versului grai,
se-aude vântul lingău,
lovind streșina în hău,
la fereastră-mi trec toți cerbii
așa triști, de dorul ierbii,
iar pe boltă-n înălțimi
trec sute de heruvimi,
cântând corul Domnului
la ușa creștinului,
se aud colindele,
fierb în tindă blidele,
la fiertura cea de os
s-a lăsat însuși Cristos…
-->
Comentarii
O sa fi surprins Ioane, dar asta imi place, ai inceput sa te gasesti pe tine, nu in totalitate dar esti aproape de virf.....
versuri minunate, sentimente profunde, lumina divina, magie si amintiri... Intr-un cuvant un poem reusit