Trecere...
Plecat prin timpul cel hoinar
sau risipit de vântul obosit,
am uitat că fără de-nceput
e trecea nostră spre infinit.
Nu ştim de unde vine gândul
şi unde se termină zarea,
de ce ne-am întreba anume
cum de se lasă înserarea?
Şi cine oare să răspundă
când inceputu-i doar sfârşit,
iar în secunda ce-am venit
timpul era deja trecut...
Ne căutăm un rost anume
iubim, urăm,şi spunem că trăim,
doar timpul ne mai aduc-aminte
c-am fost, când oglinda privim...
Şi din zbareatea de-a viaţă
constatăm c-am fost o clipă,
dintr-o imensitate infinită
ce -a zburat pe-a timpului aripă...
-->
Comentarii
Minunate versuri...Felicitări!
Cu prietenieLenuş