Clipa nefastă cu săgeţi de moarte
acoperă cu giulgiul alb plecarea,
sunetul prelung al clopotului lovit în dungă
sparge tăcerea şi respiră durere.
E putredă întâmplarea nescrisă ori scrisă
şi topeşte sarea din ochi în lacrimă,
pământul arde sub tălpi aproape neînţeles,
matricea vieţii tot mai ascunsă
şi moartea-şi revendică dreptul împărăţiei
prin care se reface natura la loc.
Nimic nu rămâne în lăzile ferecate ale timpului
fără vamă la trecerea dintre sisteme,
pragul lor ostil aşteaptă în van întoarcerea
ori învierea.
-->
Comentarii