TRECUTE ÎNFĂPTUIRI

Îmi miros pașii

a statuie neumblată

și atâta de verde,

 

Gândurile au gust

de țurțuri reci,

ca în copilărie.

 

Înnod vorba

cu fapta, strâns

docil și tăcut.

 

Scrijelesc copacii

mult prea tineri

cu briceagul bunicului.

 

Mă dor umeri rebeli

în zbatere mută

de nesupunere.

 

Apoi sparg cuvinte

noi, de nori

să-mi plângă fulgerul.

 

Lustruiesc opacul

febril și crunt

poate iese lumină.

 

Sparg malul de val

în mii de faruri

și mă scufund înspre nămeți.

 

Beau dulce liant

de tăceri zdrențuite

să urlu întreg.

 

Mă îndoi la un colt

să-mi aduc aminte ieri

cine sunt, mâine.

 

25 08 2012

ȘTEFAN OANĂ

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->