Soarele mă împresoară
şi cu inima-vioară
iute aripile-ntind zările să le cuprind.
Cu iubire şi speranţă,
cu a minţii cutezanţă,
cu dragostea lui în piept, săgeata spre-nalt îndrept.
Din zori până-n asfinţit
ochii lui m-au însoţit.
Vedeam în lumina lor, bucuria mea din zbor.
Aveam palmele rănite,
braţele mai ostenite, pletele mai cărunţite
doar iubirile-oţelite sub privirile iubite.
Zâmbetul rămas pe faţă luminează-ntreaga viaţă!
Comentarii
Minunate comentarii mi-ati lasat dragii mei! Mi-ati bucurat sufletul cu aceste superbe crampeie din sufletele voastre mari! Sa va dea Dumnezeu sanatate!
mi-e drag mesajul acestaaaa... e ca un balansoar leganat de optimismul versului tau!
Optimismul tău poetic este molopsitor Ioana, cu dragdev e rsul tău.
Frumoase versuri