Tristă cetate

1171608533?profile=RESIZE_710x

         

 

Curg ape învolburate

și norii plâng

în prag de toamnă

lângă trista cetate

unde amurgul

se destramă

o lacrimă se scurge pe ruine

afară e frig şi vânt

adun din clipa amară

a unui gând, prima amintire

port în priviri întristarea

timpului ce dispare

pe jos cad

petale și frunze ruginii

în mână au rămas

foi ce zboară

din calendar

lumina şi întunericul tace

mă dor tristețile nopții

dintr-un timp

pierdut demult

acum picură tăcerea

doar păsări călătoare

zăresc în zbor

pe cerul mereu schimbător.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->