Priveşte! Pe ceruri troiene de nea
Vestesc azi întâia zăpadă...
Înfruntă nămeţii şi viaţa-i mai grea
Şi-n sobă, n-au lemne să ardă.
Bătrâni şi copii sărăciţi de prezent
Trăiesc în speranţa că mâine
Vor fi flăcări vii pentru focul ardent,
Cuvântul şi colţul de pâine.
Pe vatra bătrână de mult n-a mai ars
Un lemn... Şi ce sfântă durere
Vuind ca un clopot de dorul de-acas
Mai cată-n tăceri mângâiere?!
Ce trist suflă vântul, zăpezi troienind
Şi gerul în suflet musteşte!
Bătrâni şi copii vezi ades suferind...
Cum ninge a tihnă... Priveşte!
Se roagă în colţul ades lăcrimând,
Se roagă la sfânta icoană,
Bătrânul... Şi pruncul mereu mai plăpând
Se roagă-n tăcere la Mamă.
Căzând sfâşiat, cu genunchiul zdrelit,
Se roagă bătrânul la Tată,
Iisuse, în lume de tot ce-am greşit,
În clipa aceasta ne iartă!
"Veniţi! Şi din plânsul copiilor mei,
Sorbiţi însetaţi de lumină
Aşa veţi simţi durerea din ei,
Lumina şi pacea divină!
Veniţi! Vă aşteaptă un suflet curat!
Colinde în lacrimi vă cântă...
Ei toţi sunt săraci, un colind repetat...
Ascultă-le plânsul!... Ascultă! "
-->
Comentarii