Scriu dragul meu povestea noastră,
Când fulgii aleargă la fereastră.
Vântul înghețat se tot învârte,
Zilele reci sunt tot mai scurte.
Prin vălmășagul fulgilor de zăpadă,
Ne-am îmbrățișat fericiți prima dată.
Chiar dacă drumul este acum pustiu,
Scriu dragul meu povestea până târziu.
Frigul a gonit pe cer stelele toate,
Cuminte vântul la geam iar bate.
Afară cântă...nimeni parcă nu-l aude,
Trec pe lângă el multe suflete surde.
Ninge, noi îl ascultăm mână-n mână,
Iarna în sacul mare fulgii îi adună.
Când cerul înstelează iar timpul,
Scriu dragul meu, nu simt nici frigul.
Mâinile erau poate mai înghețate,
Pe umerii iernii flori multe înghețate.
Povestea noastră a fost poate o clipă,
Iarna a răgușit tare, nu mai țipă.
Îmi plăcea a cântecului drag alint,
L-am ascuns în a sufletului labirint.
Deschid geamul vântul aleagă în odaie,
Scriu dragul meu, gerul se mai înmoaie.
Pe stradă același cântec fără cuvinte,
Trist este trubadurul, știu ce simte.
La geamul casei îl ascult în tăcere,
Privește cerul, cântă, nimic nu cere.
Când o altă zăpadă iar o să cadă,
El ne va dărui poate o altă baladă.
Bat clopotele peste drumul iernii pustiu,
Ascult trubadurul, câteva rânduri rescriu.
24.12.2019
-->
Comentarii
Cu admirație și drag!