de lut, l-am lăsat să ardă,
să prindă coajă,
să fie tare,
să reziste la loviturile vieţii.
Doar
de ciocanul oamenilor
din cuvinte,
mi-am lăsat sufletul
ca o plastilină
îmbibată cu stropi
de apă-sânge,
să oblojesc fisurile
ce apar
şi-l bag la copt...
iarăşi.
18.01.2014, ora 10’25’’

Comentarii
acelasi drag Aurora, multumesc, o zi asa cum ti-o doresti, Marius
Profund.
Felicitări, Iulian!
.
Aurora, cu drag
multumesc mult Lenus, o zi frumoasa, Marius
Frumoase versuri!