Tu...

 

 

ai ştiut. Doar tu ai văzut haina trupului meu

zdrenţuită,

ruptă

în dreptul pieptului. Ţi-am spus că o dădusem

şi am pus o pipotă în locul ei, în formă de inimă

şi suflet n-am mai avut

să cumpăr  

un petec să-l cos,

să acopăr gaura rămasă. Ţi-ai aşezat  

sufletul tău peste mine

şi m-ai întregit. Nu mai simt aerul rece cand şuieră,

doar cand pleci

să culegi maci

să-i presari

pe albastrul întins al cerului meu

şi fragi să prind viaţă.   

 

07.06.2014, ora 18,39’     

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • multumesc mult Agafia, o zi frumoasa, Marius

  • Frumos!

  • multumesc mult Aurora, o zi minunata, Marius

  • Un poem pătrunzător şi frumos, un poem 

    care face parte într-adevăr din zona poetică.

    Felicitări!

    .

    Aurora, cu drag

  • Mulţumirea mea vine din frumuseţea versului citit! Seară frumoasă, Marius!
  • sper sa-ti pot multumi la fel Gabriela, sublim, o seara binecuvantata, Marius

  • Ţi-ai aşezat
    sufletul tău peste mine
    şi m-ai întregit.
    Sublim !
  • multumesc Lenus, o seara frumoasa, Marius

  • Frumos Marius. Cu drag!

Acest răspuns a fost șters.
-->