Eşti rară ca ploaia-n aridul deşert,
ori ca floarea de colţ de pe stâncă,
când te apropii gându-mi devine inert,
iar dragostea-mi este adâncă.
Eşti rară ca floarea de colţ de pe stei,
ca picătura de rouă -n oază-n pustiu,
când nu te-aud mă-ntreb, oare ce-i?
deşi răspunsu- ntrebării bine îl ştiu .
Eşti femeia celestă care mi-ai adus
în existenţa mea pământeană idei
pe care-n versuri rimate le-am pus
să fie citite-n palat sau bordei.
Eşti femeia muză ce-ai transformat
iubirile nostre-n preţioase diamante ,
iar eu modestul poet n-am uitat
să-l citesc, din când în când şi pe Dante.
Ioan Friciu
-->
Comentarii
Frumoase versuri!