Tu desenezi
Tu desenezi cu mine dansul
din anotimpul meu cu fructe,
un mers neînceput în valsul
cu mare dor, în doruri crunte.
Aș vrea să-mi fii fântână, sau o mare
în vadul ei rămasă fără valuri,
din ciutură cu apă, viața-ntreagă,
ești marea mea cea mare...fără maluri.
Nu vreau ca să rămâi un vis în ropot
și nici o dimineață fără rouă,
sau nerăbdarea clipelor în tropot,
din pajiștea uscată, când nu plouă.
Aș vrea să te prefaci în dor fântână
răsplata măsurată în dorință,
un veac, o zi, o săptămână,
în nesfârșitul tainic ... de credință.
Tu desenezi lumina ta divină
un cer lăsat în cumpăna fântânii,
iubirea mea, tu porți întreagă vină,
ulei de busuioc în palma mâinii.
Să te prefaci ...în inima ce face
un vis al meu să fie vis la rând,
în sfinte gânduri, ce iubirea-mi zace,
sub un copac altar...cu tine-n gând !
-->
Comentarii
Lecturat cu placere. Frumos!
Frumoase versuri!