Tu ești ! Dar dacă n-ai fi fost
Cum oare-aș fi putut să te găsesc,
Că-ntreaga lume n-ar fi avut vreun rost
Fără surasu-ți cald și îngeresc?!
Tu ești ! Dar dacă n-ai fi fost
Cum oare-aș fi putut să modelez
Din lutul pământiu, mizer și anost,
Un chip angelic…cum oare să-l creez ?
Tu ești ! Și-atâta cât mai ești
Eu prețuiesc mirifica-ți prezență,
Trăind ale iubirilor povești
Necontenit in scurta existență.
Tu ești ! Dar dacă n-ai mai fi
M-aș bucura întruna că ai fost
Și cerului, mereu, i-aș mulțumi
Că vieții mele tu i-ai dat un rost.
Căprar Florin
-->
Comentarii
Multumesc frumos doamna Agafia !
Multumesc frumos doamna Lilioara Macovei !
Recitit cu placere. Aprecieri sincere.
Un poem foarte frumos.
Nu are cum sa fie altfel, atunci cand este inchinat iubirii.