Tu eşti
Tu eşti o ancoră de gând
În marea vieţii mele
Eşti piscul ce-l ating urcând
Pe scara vieţii grele
Eşti gândul ce-l aveam ascuns
În vasta lume sufletească
O lume vie, dar de nepătruns
Ţesută-n viaţa cea lumească
Eşti sfera mea de gând
În liniştea cea grea a nopţii
Când luna trece lunecând
Spre sfânt sălaşul sorţii
Din visul nopţii ai apărut
Ca o fantasmă neînţeleasă
Şi-ai prins conturul neştiut
În ziua cea mai luminoasă
Atinge valul ţărmul
Şi gândul mut apasă
De strajă stă eternul
La marea lumii masă.

Comentarii
Like!
Multumesc domnule Muntean!
Multumesc Lenus, multumesc Aurora pentru apreciere ! Cu drag,
Plastic, vibrant, muzical.
M-aţi umplut de frumos!
Frumoase versuri!