Arată-mi drumul când visele suspină
Şi eu mă reazăm de-o floare de sulfină
Să-mi curăţ tălpile de păsări şi spini,
Speranţe pierdute-n vânt şi mărăcini.
Şi-nchide porta dintre mine şi mine
Să nu mai cutreier prin umbre străine.
Un pas înainte şi doi înapoi,
Mă află apusul cu nări de copoi.
Aşează-ţi iubirea pe umeri de frunze
Când gândul m-alungă pe drumuri confuze.
Nu întreba cum sunt şi cât te iubesc,
Aş lăcrima tăcerile să-ţi vorbesc.
Santinelă tăcută la ţărm de amurg,
Cer îndurare spre răsărit să mai curg
Când trecuturi bat la tâmple răscolit,
Să nu-mi las visul de riduri ofilit.
Că mai e încă vreme spune-mi iubite,
Nu-mi fie nopţile de dor ocolite,
Zilele focul să nu-mi potolească
Până când doar iarbă o să-mi vorbească.
-->
Comentarii
Foarte frumos! Citit cu mult drag,