Tu, iubite

Arată-mi drumul când visele suspină

Şi eu mă reazăm de-o floare de sulfină

Să-mi curăţ tălpile de păsări şi spini,

Speranţe pierdute-n vânt şi mărăcini.

 

Şi-nchide porta dintre mine şi mine

Să nu mai cutreier prin umbre străine.

Un pas înainte şi doi înapoi,

Mă află apusul cu nări de copoi.

 

Aşează-ţi iubirea pe umeri de frunze

Când gândul m-alungă pe drumuri confuze.

Nu întreba cum sunt şi cât te iubesc,

Aş lăcrima tăcerile să-ţi vorbesc.

 

Santinelă tăcută la ţărm de amurg,

Cer îndurare spre răsărit să mai curg

Când trecuturi  bat la tâmple răscolit,

Să nu-mi las visul de riduri ofilit.

 

 

Că mai e încă vreme spune-mi iubite,

Nu-mi fie nopţile de dor ocolite,

Zilele focul să nu-mi potolească

Până când doar iarbă o să-mi vorbească.

 

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->