De ce să trăim în teamă,
dragostea e în noi,
cu metafore,
cu ritm verde ce-şi stoarce muzica pe iarbă,
simţire, privire,
iubire agăţată sub umbrelă, tu şi eu.
De ce să plângem în floare de miere,
nu e târziu să muşcăm din îngânare,
din sân,
din clipe acuarelă,
picătură cu picătură,
vis deschis într-o umbrelă, tu şi eu.
Mă vezi, în gândul tău,
te văd, trecut şi viitor,
ieri şi azi,
fior,
privire suflet oglindită-n noi,
bătaie nestinsă,
viaţă deschisă umbrelă, tu şi eu.
#painting_Leonid Afremov
-->
Comentarii
Multumesc mult, Lenus
Frumoase versuri...Felicitări!