Tu simți

Tu simți 

Tu simți cum au crescut din noi aripi de dor 
când raza-ți caldă varsă în visul cel cu mine, 
fiorul tainei sfinte și alb penaj de zbor, 
spre depărtarea noastră, cu iz de pelerine. 

Mă uit mereu la zări, abisuri simt tăcute 
îmi stoarce-o sevă ochii când zarea-ți înflorește 
spun lunii dimineața, de clipe nevăzute 
când dorul meu de tine, în tot mă năpădește. 

Cad în genunchi a rugă, scriu visu-mi în poeme 
și-l simt cu ros' țâșnește ca viță roditoare, 
să treacă-n grabă timpul, să scap și de blesteme 
să mă inunde cerul, cu a zeilor licoare. 

Dar cerul îmi refuză, lumina rece-a lunii 
când eu pășesc în taina-mi cu drumul meu cuvânt 
și plâng în depărtări, de sperii și nebunii 
în templul tău, zeiță, de aici de pe Pământ. 

Simt floarea ta la țărmuri, în dor corola-și strânge 
iubirea-mi sub petale, o poartă, chiar se vede 
ai fructele strivite și soartă ta le plânge, 
dar își adapă visul, din marea mea de verde.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
Mai Mult…
-->