TU ȘTII...
Tu știi ce greu îmi este, că nu-mi strig
fericirea,
o port armură scumpă în scripturi,
îngenunchind mi-e tulbure rostirea,
ascunsă-n ceruri, sau pe arături.
De-ai ști de gestul nefăcut lumină
de zâmbetul mușcat și pedepsit,
ai înțelege taina cea sublimă
și semnul din izvorul otrăvit.
Ce pot să fac, ca pasărea să zboare,
ce pot să spun de frunzele apuse
prin preajmă o pădure rău mă doare,
cu o trăire care mi-o dăduse.
Ce pot să fac, atroce mi-e momentul
ce simt nu se învață nici la școală,
mă doare versul, el mi-e argumentul,
jelind secunde, sau atins de boală.
Dar nu mi-e teamă-n strălucirea lunii
eu mă preling iubire în prăpăd,
nu-mi dau durerea mulțumire lumii,
cât focul sfânt și raza ta, o văd.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
O poezie foarte frumoasă!