TU ȘTII...


TU ȘTII... 

Tu știi ce greu îmi este, că nu-mi strig 
fericirea, 
o port armură scumpă în scripturi, 
îngenunchind mi-e tulbure rostirea, 
ascunsă-n ceruri, sau pe arături. 

De-ai ști de gestul nefăcut lumină 
de zâmbetul mușcat și pedepsit, 
ai înțelege taina cea sublimă 
și semnul din izvorul otrăvit. 

Ce pot să fac, ca pasărea să zboare, 
ce pot să spun de frunzele apuse 
prin preajmă o pădure rău mă doare, 
cu o trăire care mi-o dăduse. 

Ce pot să fac, atroce mi-e momentul 
ce simt nu se învață nici la școală, 
mă doare versul, el mi-e argumentul, 
jelind secunde, sau atins de boală. 

Dar nu mi-e teamă-n strălucirea lunii 
eu mă preling iubire în prăpăd, 
nu-mi dau durerea mulțumire lumii, 
cât focul sfânt și raza ta, o văd.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->