Imagini oarecare se zăresc printre gene – mă tulbură...
Un joc, doar eu îl cunosc,
Și căteva stele,
Pentru că în calea lor m-am găsit și eu…
Atunci am răsfrânt în palme o tulpină de trandafir,
Taiată parcă mai demult,
Dulce ispită ce își croiește cu țepii drum prin carnea mea,
Stimulând înainte de vis durerea...
Dar ce fel de durere!...
Furnicături iuți și profunde,
Durere ce se învârte
Planează și ustură,
Cutremurându-mi și chipul, și sufletul...,
Și el crestat precum o tulpină de trandafir,
Apărându-se cu țepi de palmele sorții...
Sufletul îl simt acum încărcat, înegurat,
De parcă m-aș fi certat cu toate zilele senine,
Și nu-mi pare fi văzut vreodată cerul limpede,
Dacă eu nu pot pluti în parfumul suav al trandafirului,
Preferând doar depărtarea
Măsurată de privirile mele sau ale tale printre gene,
O priviri stabilită în siguranța infinitului,
O distanță marcată poate și de iubire...
Imagini oarecare mai zăresc printre gene,
Tulburându-mi existența,
Desigur, din nou am să mă joc
Legând cuvinte fără vreun echivoc
Sortind doar câteva stele
Să lumineze ce a rămas neluminat
Din calea lor, sufletul meu,
Sau măcar acea floare de trandafir
Ruptă de tulpină,
Acea tulpină de mine răsfrântă…
25-28.11.2014
Bogdan Stoicescu
-->
Comentarii